Cred în Dumnezeu, deci voi exista veșnic!
Inteligența spirituală divină exprimă gradul în care o persoană înțelege ce așteaptă divinitatea, comunică cu ea și se străduiește să trăiască cu intensitate maximă pe scara vieții în adâncă comuniune cu Dumnezeu.Această inteligență nu depinde de aprecierea altora, nici de dezvoltarea impusă de societate, serviciu, sau orice alți factori care ne modulează. Avem inteligența spirituală pe care ne-o formăm singuri și doar Dumnezeu ne-o poate aprecia pe deplin.
Conținutul cărții poate deveni o comoară, dar ca orice comoară este necesar să investighezi pentru a o scoate la lumină. Fiecare cititor are posibilitatea să ajusteze ideile prezentate la propria concepție despre viață și să își găsească traiectoria personalizată către Dumnezeu. Coperta cărții reprezintă o cruce simbolică formată din razele trimise de Sfânta Treime ce ne umple ființa de lumina divină,cu sensul spre noi. Celălalt sens reprezintă înălțarea noastră spre divinitate.
Mesajul din rândurile următoare devine un potențial punct de pornire pentru soluțiile pe care le va găsi fiecare cititor la problemele sale. Ideea centrală este să folosim maximul de efort pentru a ne mântui.
Inteligența spirituală divină poate compensa limitarea celorlalte inteligențe. Intensitatea trăirilor în comuniune cu Dumnezeu diminuează impactul neîmplinirilor sau obstacolelor apărute în viața de zi cu zi. Grija noastră este să ne acordăm constant cu divinitatea, așa cum fiecare muzician își acordează instrumentul înainte de spectacol.
Însușiri necesare dezvoltării inteligenței spirituale divine:
- Puterea gândului
- Cunoașterea
- Iubirea de semeni și de creație
- Nădejdea
- Răbdarea
- Harnicia și faptele bune
- Implicare
- Prevenție
Dacă știm că ne este greu să ne recunoaștem greșelile, se impune să nu greșim, să fim foarte atenți, să lăsăm de la noi. pentru că o greșeală nu vine niciodată singură, ci va trage după sine un șir lung de neajunsuri.
Prin echilibru înțelegem domeniul în interiorul căruia însușirile pozitive rămân calități.
Principii utile în dezvoltarea inteligenței spirituale divine.
Trebuie să ne formulăm schema filtrului de acțiune pentru lucrurile importante ,dar și pentru detaliile din viața noastră.
Principiul fructificării resurselor personale: Fiecare are posibilitatea să își descopere propriile bogății și să le folosească în mod util, în beneficiul celor implicați.
Principiul beneficiului maxim și al consumului minim: Creștinul adevărat prețuiește creația, în cele mai mici amănunte ale ei, gândește fiecare proces și produce efecte negative minime.
Principiul Măsurii lucrurilor: Cuvântul, fapta sau obiectul, nu au valoare în sine. Măsurăm valoarea lor doar dacă le comparăm cu altele pe care le înțelegem mai ușor, ale căror valori le-am stabilit.
Capcane pe drumul mântuirii:
- Învățătura greșită
- Provocările
- Enervarea
- Mândria
- Dependențele
- Ispita
- Păcăleala
- Lenea
- Plictiseala
- Tendința de a-L face pe Dumnezeu slujitorul nostru
- Stabilirea limitei între necesar și abundență
Organismul uman se primenește mereu. Suntem într-o continuă schimbare, de înoire materială. să extindem trasformarea și la nivel spiritual, îmbogățindu-ne constant trăirea, să nu lăsăm fantasmele să ne convingă că avem timp și posibilități să facem tot ce este necesar. Să nu ne adormim conștiința, lăsând să treacă pe lângă noi șansa de a dobândi mântuirea, trezindu-ne prea târziu că am urmat o cale greșită.
Concluzie: Mîntuirea este alegerea noastră. nu ajungem în Rai din întâmplare. ne trebuie pregătire pentru a depăși ispitele ce vor apărea constant în viața noastră. Pentru a reuși este necesar să veghem fiecare cale de acces spre sufletele noastre. la fel cum ținem toate plasele bine trase la geamuri, dacă dorim o casă fără muște. Neglijențe minore ne umplu casa de musafiri nedoriți.
Nu suntem singuri pe drum. dar creștinul parcurge în taină, evită lin toate capcanele, ca și cum ar duce o comoară. Nu face gălăgie, nu deranjează, nu atrage atenția asupra sa. simte că Dumnezeu îl cunoaște. Îl interesează doar așezarea sa de dincolo.